În aceste schiţe din viaţa sufletească automată, rudimentară a oamenilor cu conţinut sufletesc sărac (şi la ei se alătură şi animalele mai inteligente, precum câinele) stă tot meritul lui Brătescu-Voineşti.

Arta e împrumutată de la Caragiale, cu toată acea observare exclusivă a conduitelor verbale, fără capacitatea poeziei directe, fără viziune a naturii şi fără limbaj rafinat. însă schiţele au o desfăşurare de o economie perfectă, care face ca prin mijloace aşa de simple să se capete efecte emoţionale atât de durabile. Brătescu-Voineşti nu e un scriitor mare în termeni absoluţi, nu e un poet ca Sadoveanu, dar prin intensitatea atinsă în câteva puncte, prin originalitatea indiscutabilă a „duioşiei” lui, ce înfăţişează o treaptă superioară curatei simţiri etice, ocupă în literatura română un loc remarcabil...

CUPRINS:

Din volumul ÎN LUMEA DREPTĂŢII
ÎN LUMEA DREPTĂŢII
VÂRCOLACUL
PUIUL
DOUĂ SURORI
DIN CARNETUL UNUI JUDECĂTOR
UN OM
MICROBUL
INSPECŢIE
NEAMUL UDREŞTILOR
CUCOANA LEONORA
MĂGHERANUL
PANĂ TRĂSNEA SFÂNTUL
SMINTEALA LUI RADU FINULEŢ MOARTEA LUI CASTOR
ÎNTÂMPLARE
CONU ALECU

Din volumul ÎNTUNERIC ŞI LUMINĂ
ÎNTUNERIC ŞI LUMINĂ
NICUŞOR
SCRISORILE LUI MIŞU GERESCU CĂLĂTORULUI II ŞADE BINE CU DRUMUL BLANA LUI ISAIA
METAMORFOZĂ
BIETUL TRIC
MOŞ NITĂ HÂRLEŢ
NICULĂIŢĂ MINCIUNĂ
PRIVIGHETOAREA
CONTRAVENŢIE
DIN CARNETUL UNUI JURAT
INIMĂ DE TATĂ
NENEA GUTĂ
TAINĂ
PATIMĂ

Din volumul FIRIMITURI
MINUNEA
MOARTE GRABNICĂ
GHEORGHIŢĂ AL ANGHELINEI